Fostul baschetbalist Constantin Voicu şi-a luat rămas bun de la semenii săi in luna martie a acestui an, la scurt timp după ce tocmai implinise 51 de ani, răpus in somn de un stop cardiorespirator. Capăt de drum JUVENIL. Atras de sportul cu mingea sub panou, Constantin Voicu s-a inscris la clubul Dinamo de foarte tanar Fostul baschetbalist Constantin Voicu şi-a luat rămas bun de la semenii săi in luna martie a acestui an, la scurt timp după ce tocmai implinise 51 de ani, răpus in somn de un stop cardiorespirator.
Născut in 1956, la 15 ianuarie, zi in care a apărut pe lume şi marele poet Mihai Eminescu, Constantin Voicu a fost mereu un om jovial, plin de viaţă. De aceea, trecerea sa prematură in nefiinţă a inmărmurit lumea baschetului romanesc, chiar dacă Bibanul, cum ii spuneau numeroşii săi prieteni, nu a făcut neapărat parte dintre piesele de rezistenţă ale campionatului naţional. Totuşi, prin talentul cu care a fost inzestrat, Voicu a ţinut in spate o formaţie, ICED Bucureşti, care in anii de dinainte de Revoluţie era o prezenţă constantă pe podiumul intrecerii interne. Mereu pe locul 3, după Steaua şi Dinamo. "Aşa erau dispoziţiile la vremea aceea, chiar dacă eram mai buni decat cele două echipe ministeriale nu aveam voie să le depăşim in clasament", işi aminteşte Vali Pogonaru, coechipier cu Voicu la ICED. Un baschetbalist cu o vitalitate ieşită din comun, Voicu s-a retras din activitatea competiţională tocmai la 40 de ani. Pogonaru, in prezent "secund" al lui Sandu Vinereanu la Dinamo, mărturiseşte: "Cand am ajuns eu la ICED,in '76, Voicu era un component de bază al echipei. In afara faptului că era un jucător foarte bun, decisiv in multe momente, işi vedea de treabă şi in afara terenului. Nu făcea abuzuri de nici un fel, avea o viaţă extrasportivă extrem de ordonată". In cei 7 ani petrecuţi la ICED, Pogonaru a reuşit să-l cunoască foarte bin