Deşi în prezent, acţiunea diplomatică a Uniunii Europene este coordonată de reprezentanţi ai statelor comunitare, intrarea în efect a Tratatului de la Lisabona ar putea modifica fundamental substanţa instituţională a organismului coordonat de la Bruxelles. Un corp diplomatic specializat este format deja în laboratoarele UE, iar prognozele optimiste ale viitorului european anticipează transformarea celor peste 150 de birouri externe ale Uniunii în ambasade, scrie săptămânalul german Der Spiegel.

Începem de aici: UE nu are un miez instituţional per se, în lipsa unei constituţii care să vorbească, în gramatica juridică, o limbă coordonată a statelor membre.

La ora actuală, majoritatea diplomaţilor europeni care ar trebui să reprezinte interesele majore ale spaţiului comunitar în relaţiile cu celelalte state sunt oficiali naţionali ai membrilor UE. Chiar Javier Solana, cel mai important reprezentant al Bruxelles-ului în sectorul politicii comune de securitate, nu poate fi numit, tehnic, un “ministru de externe”.

Comisia Europeană devine însă, tot mai mult, vârful de lance al UE în tentativa impunerii unui corp diplomatic profesionalizat, cu un rol nou pe scena internaţională: acela de a reprezenta, stricto senso, Bruxelles-ul. Imperativul e deja cunoscut: Tratatul de la Lisabona trebuie ratificat de Cehia şi Irlanda, astfel încât să existe baza legală pentru demararea proiectului.

“Doamna de Fier”, învinsă de milioanele Uniunii

Der Spiegel notează că, în eventualitatea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cele peste 150 de oficii de reprezentare ale UE, răspândite pe glob la ora actuală, s-ar transforma în ambasade. Încărcătura simbolică e decisivă: Uniunea n-ar mai fi doar un organism instituţional fără o identitate precisă, ci s-ar transforma într-o entitate capabilă să unifice interesele diverge