MANUALUL BUNULUI ROMAN Anul acesta a debutat chiar peste asteptari: inca inainte de a intra glorios in „Europa”, ne-a venit un rind nou de formulare, fireste mai sofisticat si se intelege mai european Cu riscul de a satura, voi continua discutia, inceputa acum trei saptamini, privitoare la administrarea granturilor de cercetare. Le cer scuze celor care nu sint interesati direct. Cred totusi ca nu este vorba de o problema strict universitara. Orice subiect cu privire la felul in care sint cheltuiti banii publici priveste direct societatea in ansamblu. De aceasta data ma voi limita la citeva modeste propuneri. Acestea vor fi trimise fireste si pe adresa CNCIS si a Ministerului Educatiei (am mai facut-o de altfel!), dar nu-mi fac iluzii. N-am vazut birocratie care sa se autoreformeze. De aceea, mai importanta este aici, ca de fiecare data in asemenea situatii, reactia publicului: a contribuabililor in general si comunitatii academice in special. Mai cu seama ca, in acest moment si indeosebi pe acest subiect, presiunea UE, care alaturi de acea a FMI sau a Bancii Mondiale, a functionat in anii nouazeci ca principala sursa de presiune pentru reformarea Romaniei, nu va mai fi atit de puternica, daca va mai fi. Din pacate, modelul european insusi este un model hiper-birocratic, de tip socialist, pentru care obiectivul este formarea unei „Europe a stiintei", sub forma unei republici sovietice; din aceasta perspectiva, pericolul major fiind deturnarea de fonduri, de catre cercetatorii scapati de sub control.

Reprosam sistemului cel putin trei tipuri de probleme:

1. Birocratia infernala: de la limbajul excesiv de specializat al formularelor, indeosebi pentru cineva ale carui formare, orizont de competenta si obligatii profesionale sint departe de lumea administratiei fiscale, la cantitatea acestora, supranormativa. Este un sistem in care mereu ti se cere ceva in plus