Ce fac, in schimb, insolatii neamului? Se ciomagesc spornic, pe cat de constitutional pe atat de murdar. Tot in plan extern, beleaua rufelor spalate in public a crescut atat de mare incat, in sfarsit, se scrie despre noi in toata lumea civilizata, si nu de bine, ci de rau. A bagat cineva de seama cat de importante au devenit buletinele meteo? Cea mai banala realitate, vremea, a devenit evenimentul zilnic de senzatie. La noi, adierile de vant sunt subiecte de prime time, iar urcarea si coborarea mercurului in termometre, prilejuri de breaking news. Te culci ca omul, sfarsit de oboseala, dupa o zi de munca. Ultimul lucru care iti susura in urechi este incantatia hipnotica a unui superb exemplar de homo mediaticus: „Ziua de maine va fi torida. Vantul va sufla slab spre deloc. Termometrul va indica valori comparabile cu taria tuicii oltenesti. Indicele de disconfort termic va fi mai mare decat saracia. Recunoasteti subiectiva si predica din propozitia Ana are mere". Mai, sa fie! Vrei sa dormi si dormi. In vis, o caldura insuportabila. Un disc de foc incremenit pe bolta uscata a cerului de sub pleope parjoleste orice gand racoros. Dimineata nici nu te dezmeticesti bine si contactul cu starea vremii iti creeaza, in creierul zdrobit de canicula onirica, disconfortul psihic al unui terifiant déjà-vu. Prin aburul rece de cafea, irealitatea ti se infige in minte ca un piron, iar micul ecran se preface intr-un vis in vis. La buletinul meteo, crainicii decorati ca pentru carnavalul de la Rio dialogheaza zglobii cu eterul, modereaza sezatori cu sarade si vorbe de duh, rezolva probleme de logica intre doua vorbe despre plafoanele de cirrusi si cumulonimbusi sau deverseaza tone de dejectii verbale in groapa de gunoi a inconstientului colectiv. Ce naiba se intampla? Ziua proasta dupa buletinul meteo se cunoaste. Irationalul fierbinte al senzationalului despre starea vremii rivalizea