Acum cateva luni, au venit niste meseriasi sa-mi instaleze apometre in apartament. Conform programarii. A trebuit sa-mi fac liber in ziua aceea si sa raman acasa, sa-i asist si sa semnez de primire. Cu plata de rigoare.
In timpul lucrarii, care a durat ceva mai mult decat ma asteptam, a sunat cineva la usa. Un vecin pe care il cunosteam din vedere a intrat intempestiv, aproape dandu-ma la o parte din usa, si m-a informat grabit ca vrea "sa stea de vorba cu meseriasii". Le-a cerut sa vina si la el, ca in alta zi nu poate lipsi de la serviciu. Oamenii i-au spus ca nu pot veni pentru ca nu e trecut pe lista. Individul s-a iritat: "Cine e seful vostru, ca va aranjez eu?". Mesterii s-au ambitionat si ei si i-au comunicat ca o interventie ar fi inutila, pentru ca taman seful le cere sa respecte programarile. Poate ca, daca ar fi folosit alt ton, ar fi ajuns la o intelegere, dar asa...
Discutia se prelungea peste masura, iar eu stateam prostit, in propria-mi casa, urmarind o controversa care nu ma privea. Pana la urma, intrusul a iesit trantind usa, fara sa-si ceara scuze ori sa dea macar buna ziua.
De cateva zile, intr-un apartament ramas liber din imediata mea apropiere, s-a mutat o doamna care a trecut la reparatii capitale pentru a face casa locuibila. E adevarat ca persoana care o ocupase o lasase intr-un hal fara de hal si isi daduse sfarsitul intr-o mizerie crunta. Urmasii nu au catadicsit sa faca o minima curatenie si au vandut apartamentul asa cum era, grabiti sa intre in posesia banilor. De la incheierea tranzactiei, la orele cele mai diverse, se sparg usi, pereti, se scot saci de mizerie, se bocaneste tot timpul. Ai zice ca se construieste un al doilea apartament pe dinauntru. Cel mai deranjant este ciocanul electric, sfredelul sau cum i-o fi zicand, care iti face creierii
sa zbarnaie. Iar cel care il foloseste are un ritm al lucrului
