Ministrul Sanatatii discuta despre contributii platite de pensionari si agricultori. La cum arata spitalele din Romania nu s-ar fi spus ca fondul de sanatate a mers citiva ani cu surplus. Si, totusi, asa s-a intimplat.
Ba chiar, unii decidenti, cum este Sorin Oprescu, se plingeau sistematic de faptul ca surplusul de la Sanatate este redirectionat spre alte nevoi, cum ar fi pensiile sau educatia. Bugetele sociale au functionat pe principiul vaselor comunicante: cind unul era in deficit, Ministerul de Finante „imprumuta" de la celelalte.
Si pina acum doi ani bugetul de sanatate mergea oarecum bine, macar comparativ cu boala cronica de la pensii. Dar din 2004 a trecut pe deficit, desi „deficit" este un termen relativ cita vreme banii sint gestionati la gramada de Ministerul Finante. Sa spunem ca a inceput sa consume mai mult decit incaseaza.
Asa ca in 2004 guvernul a trebuit sa vina cu bani de la bugetul de stat. Iar in noiembrie 2004, casele de asigurari judetene au primit verde sa cheltuiasca 800 de miliarde din banii pe 2005. Practic, zilele bune in care sistemul de sanatate se plingea ca ii este confiscat surplusul s-au terminat.
Acum logica vaselor comunicate ar trebui sa intre in functiune. Daca sanatatea este pe minus, trebuie sa luam bani de la fondul de pensii ca sa acoperim gaura. Pensii, am spus? Dar acolo e o criza mai veche, cita vreme avem 4,5 angajati la 4,6 pensionari.
Avem deci doi ministri: un Eugen Nicolaescu care isi stie situatia din sanatate si un Gheorghe Barbu care isi apara nevoile si saracia din sistemul de pensii.
Si pentru ca atunci cind e criza se cauta justificari principiale, Nicolaescu sustine principiul: beneficiaza toti, trebuie sa plateasca toti. La prima vedere are dreptate. Asa cum este acum, fondul de sanatate se bazeaza doar pe taxarea salariatilor.
47,2% din v