Roddick şi-a încheiat cariera miercuri noapte, în "optimile" de la US Open, învins de Juan Martín Del Potro Tenis. Americanul abia şi-a potolit lacrimile cînd a rostit discursul de adio în faţa a peste 20.000 de spectatori.
Niciodată n-a spus Andy Roddick de atîtea ori "nu ştiu" în atît de puţine zile. A trecut o săptămînă de cînd a anunţat că US Open 2012 va fi ultimul turneu din carieră şi de atunci lumea l-a tot asaltat cu întrebări legate de retragere. I-a răscolit amintirile, emoţiile, sentimentele. Iar americanul, cunoscut pentru replica lui ascuţită şi siguranţa discursului, indiferent că era umoristic sau nu, s-a trezit într-o zonă necunoscută. I don't know, I don't know, a repetat încontinuu. De fapt, mai ştie cîte ceva, dar îi e greu să developeze filmul unei întregi cariere în numai cîteva zile.
Aplauze redirecţionate
De cînd şi-a anunţat retragerea, a ştiut că fiecare meci poate fi ultimul. Totuşi, a mai trecut două tururi, ajungînd în "optimi". Miercuri noapte însă, a venit finalul. În faţa lui Juan Martín Del Potro, campionul US Open din 2009. Roddick n-a jucat rău, dar argentinianul a fost superior. Andy a făcut ce a putut. La 3-5 în setul al patrulea a salvat o minge de meci.
În game-ul următor, alte trei s-au năpustit asupra lui şi cariera i s-a încheiat cu un out. 7-6 (1), 6-7 (4), 3-6, 4-6. Nu contează. Delpo l-a îmbrăţişat afectuos, i-a spus cuvinte frumoase, iar Andy, tipul anti-efuziune, a răspuns la gestul adversarului. Cu propriile lacrimi gata să curgă. Delpo nu a vrut aplauzele cuvenite învingătorului, le-a dirijat spre Roddick.
Camuflînd plînsul în prosop, el a acceptat să spună cîteva vorbe de adio. Un speech echilibrat, simplu, pulsînd de recunoştinţa pentru cei care continuau să-l ovaţioneze, pentru cei care i-au fost alături ani de zile, acceptîndu-i şi zilele bune, şi pe cele rele.
Amintiri de toată