Etnologii spun că tradiţia peţitului este încă respectată în satele din Maramureş.

Din cele mai vechi timpuri, moroşenii au obişnuit să aleagă perechea potrivită pentru copiii lor. Uneori, viitorii cuscri stabileau până şi data şi locul nunţii încă de când mirii erau copii. „Tradiţia peţitului este vie şi acum în satele maramureşene", explică etnologul Janeta Ciocan.

Măr şi bănuţi pe farfurii din lemn

Zilele cele mai prielnice pentru a peţi o fată sunt considerate cele de joi şi de duminică. „Băiatul merge împreună cu părinţii lui la familia fetei de măritat şi, la intrarea în casă, îi înmânează acesteia o farfurie din lemn pe care aşează un măr şi un bănuţ sau doi, în funcţie de cât este de înstărită familia viitorului mire", spune Janeta Ciocan. Dacă tânăra acceptă farfuria, pot începe negocierile. De obicei, la negocieri participă şi preotul ori bătrânul satului, pentru ca înţelegerea să fie echitabilă. „Ţâu şi amu' minte cum m-o cerut al meu bărbat de nevastă. Maică-mea s-o înţăles de când eram mică să mă deie după un băiet fain din sat. Când am crescut, io am grăit o vreme cu alt flăcău, dar tata m-o sfătuit să-l iau pe cela ales de ei, că-i om bun şi nu m-a bate veci", mărturiseşte Maria Albu, o bătrână în vârstă de 84 de ani din Valea Chioarului.

Pământ de la băiat, boi de la fată

Tradiţia cerea, mai demult, ca tinerii care urmau să se însoare să dăruiască, în timpul şezătorilor, fetelor pe care voiau să le curteze furci de tors sau maiuri de spălat rufe făcute de mâna lor. „Acceptarea acestor daruri nu însemna nimic. Dar, dacă a doua zi fetele erau văzute stând în faţa porţii şi torcând la furca primită, asta însemna acceptul de a fi curtate", subliniază etnologul.

Viitorul mire mergea la peţit împreună cu părinţii la fată acasă şi ducea în dar o sticlă de palincă de prune. „Cât durau negocieril