Pentru a compensa lacunele scenariului şi jocul slab al actorilor, realizatorii mizează pe efectele speciale în relief (3D), care necesită purtarea unor ochelari anume Nu întâplător noul
Pentru a compensa lacunele scenariului şi jocul slab al actorilor, realizatorii mizează pe efectele speciale în relief (3D), care necesită purtarea unor ochelari anume
Nu întâplător noul remake al vestitului roman al Jules Verne beneficiază de regia lui Eric Brevig, fost expert în efecte speciale. Ceea ce înseamnă, fireşte, că efectele speciale îşi taie partea leului, subiectul pretându-se de minune.
Păsările uriaşe, peştii zburători, plantele carnivore gigant, în fine Tiranozaurii care populează centrul Pământului, unde se pomenesc la un moment dat azvârliţi, la capătul unui nesfârşit tunel vulcanic, un geolog (Brendan Fraser) împreună cu nepotul său şi o tânără ghidă localnică, furnizează din belşug pretextul unor asemenea efecte. Dincolo de care însă, filmul nu se remarcă prin nimic.
O dată mai mult ne convingem, aşa cum a fost cazul şi cu "Mumia 3", că oricât s-ar strădui amintitul Brendan Fraser, nu poate depăşi, în rolurile încredinţate, condiţia de clonă nereuşită a lui Indiana Jones.
O "noutate" veche de un secol
Pentru a compensa, probabil, acest neajuns şi slăbiciunile scenariului, şi mai ales pentru a spori impactul efectelor speciale, realizatorii au recurs la tehnica 3D care crează impresia de relief.
Principiul e cunoscut de mai bine de 100 de ani, în ultimul timp tehnica amintită cunoscând o serie de perfecţionări, odată cu introducerea aparatelor de proiecţie digitală şi a ochelarilor cu lentile polarizate.
Pentru spectatorii români procedeul nu constituie o noutate, ei au putut vedea un scurt-metraj demonstrativ în relief acum 70 de ani (!), iar prin 2004-2005 chiar un film artistic, "Spy Kids 3D", care nu a stâr
