S-au împlinit doi ani de cînd grupul nostru de "fete vesele" a absolvit facultatea. Doi ani de cînd am intrat, de bunăvoie şi nesilite de nimeni, în cîmpul muncii, unde vom rămîne pînă cînd "moartea ne va despărţi". Brrrr! După numai doi ani, întîlnirile noastre au început să se rărească drastic, veselia a scăzut şi ea subit, lăsînd locul lungilor discuţii despre serviciu, şefi, clienţi, prezentări şi rapoarte. Nu mai e mult şi vor începe discuţiile despre biberoane şi Pampers!
Discutînd cu dr. Florin Tudose, care a fost atît de amabil încît să-mi reamintească mecanismele rîsului, făcîndu-mi un scurt istoric al vîrstelor şi valenţelor rîsului, am înţeles că nu e totul pierdut. Să luam cîteva situaţii: "Omul este singurul animal care zîmbeşte. Pentru că de rîs, rîd şi alte animale; primatele, maimuţele, rîd aşa cum rîd şi oamenii. Dar zîmbetul - de la zîmbetul Giocondei, pînă la zîmbetul ironic, zîmbetul trist, pentru că, în mod paradoxal, există şi zîmbet trist - este singura reacţie afectivă care este absolut specifică oamenilor", spune dr. Florin Tudose. Nimic mai adevărat! Imposibil să nu remarcaţi, trecînd printr-un birou, zîmbetul de satisfacţie al unor angajaţi în timp ce privesc concentraţi în monitoare. Asemenea zîmbet (veţi fi de acord) nu poate fi provocat de vreo previziune financiară, de vreun raport lunar de vînzări sau de vreo bază de date. Nu, este acel mic zîmbet involuntar şi incomparabil pe care numai un chat prietenesc pe Yahoo Messenger ţi-l poate da, este micul surîs de bucurie al unei căutări reuşite pe Google şi, în sfîrşit, hohotul de rîs înăbuşit provocat de bancurile trimise de un amic binevoitor, aflat şi el în pauza de Internet de la birou. Variantă: zîmbetul trist, în caz de conexiune lentă sau cădere de server. "Umorul este una din apărările eului, acele instanţe inconştiente care ne apără imaginea de sine. Singura care nu
