În urmă cu şase ani când domnul Victor Ponta, în calitate de deputat, încerca să-l salveze pe Adrian Năstase de percheziţia din Zambaccian, l-am întrebat insistent, într-o convorbire telefonică, de ce încearcă să blocheze solicitarea procurorilor, deşi legal aceasta trebuia să ajungă de îndată la judecata parlamentarilor. Mi-a răspuns atunci iritat că pentru a purta această discuţie mi-ar trebui patru ani de drept, un master şi un doctorat.

Ca să nu mai vorbim că de masteratul şi de doctoratul domnului Ponta ne-am cam lămurit între timp, la vremea respectivă se pare că pe studiile aprofundate în drept ale deputatului, acum şi premier, Comisia Europeană nu a pus prea mare preţ de vreme ce în raportul de ţară a remarcat încercările politicului, în speţă parlamentul, de a bloca justiţia.

La şase ani de la această întâmplare, tensiunea pe relaţia cu Bruxellesul revine la cotele din 2006, dacă nu chiar la un nivel mai ridicat. Şi de această dată contribuţia domnului Victor Ponta este una substanţială. Ca un făcut, exact în această perioadă Comisia Europeană trebuie să prezinte raportul de monitorizare în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare de care depinde aderarea României la Schengen faţă de care Olanda are cele mai mari rezerve. În urmă cu şase ani, aceeaşi Olanda încerca să amâne aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007, invocând problemele pe care ţara noastră le are cu respectarea statului de drept.

Ca şi atunci, Victor Ponta ţipă acum ca din gură de şarpe că Europa a fost dezinformată de Traian Băsescu, Monica Macovei şi gaşca PDL. S-a urcat în avionul către Bruxelles, făcându-se că nu înţelege ce au spus de două săptămâni Angela Merkel, Viviane Reding şi chiar fratele său politic Martin Schulz. Ponta a redus totul la jocul politic din jurul suspendării/demiterii lui Traian Băsescu şi a încercat să dreagă busuiocul fluturând deci