Horia-Roman Patapievici: „Deşi iarna a trecut, problema gropilor ne îngroapă.” Sursa: Codrin Prisecaru

Din două motive: pentru că gropile sunt tot aici; şi pentru că motivul apariţiei lor nu va dispărea odată cu astuparea lor (dacă şi când se va produce). Scriu acest articol în încercarea de a reflecta la responsabilităţi şi la modul în care le identificăm. M-am săturat să aud că „s-a întâmplat”, vreau să ştiu din cauza cui s-a întâmplat.

Întrebat de presă de ce avem gropi, ministrul Berceanu a indicat trei cauze şi trei vinovăţii, cu ponderile lor.

(I) 40% din vină ar reveni legislaţiei, care obligă achizitorul bugetar la contractarea celor mai ieftine lucrări: „Se pun cele mai ieftine mixturi asfaltice. Fiind cele mai ieftine, se ştie că sunt de cea mai slabă calitate. Am vrut să fac altfel, dar nu s-a putut” (Berceanu).

(II) 20% din vină ar ţine de furtul din mixtură: stricând compoziţia mixturii, calitatea asfaltului scade, uneori dramatic.

(III) În fine, restul de 40% din vină cade în sarcina supraîncărcării camioanelor (vara, sub presiunea greutăţii, mixtura se deformează plastic şi se vălureşte; iarna, supraapăsarea produce microfisuri, pe care alternanţa îngheţ-dezgheţ le lărgeşte până devin gropi, care, la rândul lor, sunt continuu lărgite prin trecerea maşinilor).

Primul vinovat ar fi legislaţia. Obiecţia imediată este următoarea: e adevărat, contractantul bugetar este obligat să accepte oferta cea mai ieftină, dar el are libertatea de a redacta un caiet de sarcini cu specificări de calitate înalte (măcar normale). Legea nu te obligă să iei ce este mai ieftin, ci ceea ce este mai ieftin la calitatea pe care singur ai specificat-o.

Dacă achizitorul nu a făcut bine specificările, el este vinovat în primul rând, înaintea legislaţiei. A verificat cineva din presă specific