1955 Halldór Laxness (1902-1998) primeşte singurul Premiu Nobel literar acordat vreodată Islandei. Academia Suedeză i-a atribuit Nobelul literar lui Halldór Laxness (1902-1998) pentru „via sa forţă etică ce a reînnoit marea artă narativă a Islandei“. Numele real al lui Halldór Laxness era Guðjónsson şi se născuse la 23 aprilie 1902, înReykjavik, capitala Islandei, într-un mediu social modest. Curând însă, se mută, împreună cu familia sa, la o fermă situată într-o zonă mai rurală din împrejurimile capitalei - Laxnes, nume pe care îl va adopta ulterior pentru a-şi semna scrierile. Publică primul articol la 14 ani sub semnătura „H.G.“
După ce împlineşte 18 ani, intră într-o fază mistică şi, în 1922, se alătură abaţiei St. Maurice et St. Maur din Clervaux, Luxembourg. Este botezat în ritul catolic anul următor. Se foloseşte de liniştea abaţiei pentru a studia extensiv, pe cont propriu, literatura, franceza, latina, teologia şi filosofia.
Este puternic influenţat de spiritul literar al lui Strinberg, de filosofia şi expresionismul german, de suprarealism şi de Joyce. Ghidat de aceste influenţe, publică primul său roman, „Marele ţesător din Caşmir“, în 1927, o carte contradictorie în care transpune evoluţia sa filosofică şi ideologică şi în care transpare opoziţia dintre chemarea spirituală şi atacţia exercitată asupra sa de către materialism şi realism. Opoziţia va deveni evidentă în anii următori şi îi va provoca o schimbare de direcţie.
Atracţia comunismului
Pasionat de călătorii, din care îşi va trage seva creatoare, Halldór Laxness pleacă să cutreiere lumea. După ce vizitează Italia, ajunge în Statele Unite, unde devine interesat de socialism. Lucrarea sa din 1929 - „Cartea oamenilor“ - este mărturia acestui interes. În anii 1932 şi 1938 vizitează de două or i Uniunea Sovietică. Acolo, tendinţele sale comuniste
