Volumul de eseuri ale lui Eugen Relgis, publicat recent la editura Hasefer, ediţie îngrijită de Camelia Crăciun şi Leon Volovici, cu o prefaţă de Leon Volovici, este format din trei părţi: „Eseuri despre iudaism“ (Bucureşti,1936), „Mărturii de ieri şi de azi“ (Ierusalim,1962) şi „Alte mărturii de ieri şi de azi“ (Ierusalim, 1967).

Numele lui Eugen Relgis este astăzi, prin forţa împrejurărilor, prea puţin cunoscut. Scriitorul, născut în 1895 la Iaşi, purtînd numele Eisig Sigler, va adopta pseudonimul literar Relgis, prin inversarea numelui de familie, procedeu oarecum similar cu cel folosit de Paul Celan (Ancel). Copilăria a petrecut-o la Piatra Neamţ, pitorescul oraş de la poalele Ceahlăului. S-a făcut cunoscut după Primul Război Mondial, prin activitatea sa pacifistă şi umanitaristă, editînd publicaţii care prin titlul lor sintetizează un program: Umanitatea (1920), Umanitarismul (1928-1930). Aşa cum sublinia Geo Şerban, în excelentul supliment al publicaţiei „Realitatea Evreiască“ (nr. 310-311, din 22 decembrie 2008-31 ianuarie 2009), Relgis „angajează fără inhibiţii dialoguri cu notorii personalităţi de talie internaţională (...) Schimbul de scrisori, întreţinut perseverent ani şi ani, mijloceşte întîlniri directe şi anticipează prietenii statornice cu Henri Barbusse, Romain Rolland, Stefan Zweig, Upton Sinclair“.

Umanitarismul promovat de Relgis este „apolitic (...) deasupra taberelor, deasupra dogmelor“. De aceea nu este de mirare, că el părăseşte România în 1947, emigrînd în America Latină, unde îşi continuă neobosita sa activitate umanitaristă. În 1962 şi în 1967 a făcut vizite prelungite în Israel. A murit în 1987, în vîrstă de 92 de ani, la Montevideo (Uruguay).

În eseurile despre iudaism, Relgis arată că umanitarismul modern se bazează pe principiile biblice. „Iudaismul nu e însă numai o religie, afirm