Piratarea e-mail-urilor ambasadoarei noastre in Mexic a scos la iveala cateva adevaruri penibile si care nu par in curs de remediere. Vechii reprezentanti ai Romaniei erau din servicii, dar media profesionalismului lor, mai ales in regiuni problematice precum Orientul Mijlociu, nu era rea. Partea penibila cu ei, data fiind lipsa de reforma a serviciilor noastre de informatii externe, este ca nu poti sti daca au facut rele in tari care azi ne sunt aliate sau prietene. Scopul cererii de catre Coalitia pentru o Guvernare Curata in 2005 a verificarii ambasadorilor la CNSAS, insusita de M. R. Ungureanu, era tocmai acesta. Cu tipica eficienta pe dos a serviciilor noastre a fost demascat doar un nou intrat in sistem, numit chiar de MRU. In rest, tacere.
Biografia ambasadoarei Vulpe si a amicilor ei din MAE, in frunte cu Teodor Baconschi, intre timp ambasador la Paris, arata ca vechilor agenti si profitori din diplomatie li s-au adaugat oameni numiti de noile regimuri, din care unii sunt doar niste sinecuristi de partid sau de gasca, ce nu pot trai din meseriile lor si au nevoie sa fie diplomati pentru statut si salariu, desi problematica externa nici macar nu ii preocupa. Incapacitatea acestor oameni de a se procopsi altfel a subminat reimprospatarea diplomatiei, fiindca, desi atat in Romania, cat si in strainatate exista destui romani cu pregatire decenta sau cu experienta internationala care ne-ar putea reprezenta, clientii unor partide sau ai unor oameni-cheie devin cel mai adesea ambasadori. E simptomatic faptul ca precedenta numire a dnei Vulpe fusese in Australia, si actuala in Mexic, doua tari in care ne-am putea perfect lipsi de ambasade si trai numai cu servicii consulare. Australia, mult mai bogata ca noi, nu are ambasador in Romania, ci unul pe toti Balcanii, un om modest, de excelenta calitate intelectuala, care ma viziteaza in fiecare luna iunie in tu
