Deşi prezent în cantităţi infime în organismul uman, nichelul joacă multiple roluri-cheie. Carenţa sa duce la anemie, iar dacă se găseşte în exces, poate genera chiar şi infarct.
Nichelul este unul dintre acele metale care intră în componenţa organismului nostru în cantităţi atât de mici (1,2 - 4, 6 micrograme/litru de sânge), încât s-ar putea crede că nici nu contează.
Cu toate astea, studiile medicale arată că prezenţa sa este indispensabilă bunei funcţionări a organismului. Atât carenţa, cât şi supradozarea (intoxicaţia) sunt resimţite acut.
Sub limita inferioară, de 1, 2 micrograme/litru de sânge, poate fi asociat cu afecţiuni precum ciroza hepatică sau uremia crescută (creşterea cantităţii de uree în sânge).
Intoxicaţia cu nichel, adică depăşirea limitei superioare de 4, 6 micrograme/litru de sânge, poate avea urmări dintre cele mai grave: infarct miocardic, afecţiuni ale ţesutului pulmonar, cu dezvoltare lentă a unor formaţiuni maligne, afecţiuni ale rinichilor, ale cavităţii nazale şi ale gâtului.
Procese organice în care contează
- Nichelul intervine în procesul de reglare a glicemiei prin stimularea funcţiilor ficatului şi pancreasului şi prin stimularea absorbţiei de glucoză la nivel celular. De aceea, împreună cu alte metale (zinc, cobalt), este prescris pentru a stabiliza glicemia în stadiile prediabetice sau chiar în anumite cure de slăbire.
- Intervine în metabolismul lipidelor şi favorizează digestia amidonului, activând anumite enzime găsite în salivă şi în pancreas. S-a dovedit că, în asociere cu cobaltul, nichelul este eficient în prevenirea balonărilor şi îmbunătăţeşte digestia, eliminând starea de somnolenţă şi de moleşeală care apare după masă.
- Reduce tensiunea arterială şi combate stările de nervozitate.
- Facilitează absorbţia fierului. Carenţa de nichel este asociată cu
