De ce oare ministerul nu studiaza cu atentie secretele reusitei judetelor cu rezultate magnifice, pentru a generaliza apoi experienta inaintata la nivelul intregii tari? De ani de zile, si rezultatele la bacalaureat, asemenea celor de la testele nationale si tezele unice, depasesc orice imaginatie, aceasta in ciuda faptului ca personalul didactic este nemotivat, manualele sint de o calitate indoielnica, programele aiuritoare, iar elevii invata pe sponci. Daca la mijloc nu este o mistificare gen noua revolutie agrara, atunci miracolul ramine singura explicatie rationala. La ora cind scriem aceste rinduri nu stim cum vor arata rezultatele bacalaureatului 2010, dar ele nu au cum sa faca exceptie de la regula. Se pleaca nu se mai stie a cita oara de la prezumtia de vinovatie, profesorii fiind, fara discutie, potentiali infractori, numai buni sa cunoasca infricosatoarea frumusete a Codului penal. Se incearca tot timpul gasirea unor modalitati care sa stopeze frauda si se ajunge, matematic, la pseudo-solutii si aberatii. Aspect care nu mai mira pe nimeni, de vreme ce, an de an, metodologiile anuntau masuri pe care si NKVD-istii lui Stalin le-ar fi considerat prea dure, pentru ca urmarile sa se piarda, invariabil, in ceata. Inovatiile si modificarile aiuritoare ale metodologiilor si regulamentelor au zapacit si bruma de rationalitate ramasa pe acolo. Altfel, nu am dus lipsa de idei crete, de la cele privind numerotarea bancilor in sens invers acelor de ceasornic sau legate de procedurile speciale de inregistrare a numarului de bolduri si ciorne, pina la metodologia depozitarii bagajelor candidatilor in sali special amenajate. Pina acum, bacalaureatul s-a desfasurat sub deviza: "Nici un an fara scandal!", chiuiturile incepind de la copiat si proasta organizare, trecind apoi prin aberatiile de "conceptie" si "viziune", totul ispravindu-se intr-un vuiet de admiratie fata de re