Daca ifosele nu-i sint luate in seama, daca tifna nu are efect, daca e ignorat, atunci are o arma pentru a se face remarcat: maculeaza, minjeste, amesteca, trage pe toti din jur in mocirla lui morala. Un cuplu de prieteni, doctori, imi atrage atentia ca societatea noastra, in vesnica tranzitie - acum si exaltata, ipocrita si lipsita de masura - e mult prea coplesita de exemplare umane care ascund dupa fatada nimicul din culisele lor sufletesti. Nu sint capabili de proiecte, de coerenta, de constructie, dar sint mesteri-invirtitori de sfori si aranjamente; nu-i intereseaza ceilalti, doar trufasenia lor viscoasa. Taraganeala noastra sociala linoasa (sau cirpoasa?) a devenit normalitate si a scos la iveala indivizi care intr-o societate normativa n-ar avea nici un spor. Sintem asaltati de o speta de vanitosi capabili sa sacrifice totul pentru a-si satisface nevoia lor irepresiva de ascendenta si de dominare. Vanitosul e un complexat, un frustrat care-si mascheaza insuficienta dupa morga, poza, statut de cunoscator sau de om experimentat. Nu e specialist in nimic, e doar "propagandist", vinde sperante, iluzii, desertaciuni. Afiseaza insa o superbie gaunoasa, care poate inseala pe unii, dar pina la urma semetia sa fara acoperire plictiseste si indispune. Agaseaza. Stie in sinea lui ca nu are valoare, dar nu poate admite ca e mediocru sau chiar un nimeni si ataca tot ce i-ar putea sta inainte: logica vietii, ierarhiile sociale statornicite, normele de bun simt, gindirea celorlalti, masura. Nu se sfieste sa "indrume" pe cei ce-i sint superiori, intelectual si moral, pe adevaratii profesionisti, de regula modesti si cu simtul relativitatii, nu se jeneaza de precaritatea sa. Uneori e bun vorbitor despre nimic, gargaragiu; alteori nu stie sa vorbeasca, sa scrie, sa gindeasca coerent, dar dirijeaza pe altii. Si-i uraste pe cei care stiu si fac. N-are proiecte, dar desfiinteaza