Editura Humanitas a lansat la târgul de săptămâna trecută şi romanul „În caz de fericire” de David Foenkinos, în traducerea Sabinei Chişinevski. Un roman despre viaţa cuplului, aşa cum sunt, de altfel, cele mai multe cărţi scrise de el până acum. Victoria Anghelescu: De câte ori aţi mai fost până acum în România?

David Foenkinos: Am venit prima dată acum trei ani, când am făcut aproape turul României. Am fost la Cluj, Timişoara, Braşov...

De data aceasta aţi venit numai pentru Târgul de carte?

Da. Îmi va fi lansat un roman tradus în limba română, „En cas de bonheur” (În caz de fericire) şi voi avea o sesiune de autografe. Dar, în cele câteva zile la Bucureşti, mă voi întâlni şi cu oameni de teatru şi sper şi cu alte persoane. Am amintiri frumoase din vizita precedentă.

De ce mereu cuplul, frustrările, sexul?

Este adevărat că pare pesimist, dar nu este aşa. Dimpotrivă, este vorba despre viaţa cuplului, despre abstinenţă şi pasiune şi despre frustrări pe care fiecare dintre noi le cunoaşte, le trăieşte la un moment dat. Mi se pare însă un fapt pozitiv să scriu despre ele, pentru că poţi găsi, chiar atunci când eşti supărat, modalităţi de a te bucura.

Sursa bucuriei, după părerea mea, este tandreţea, o viaţă socială care poate exista chiar în lipsa sexualităţii. Eu sunt prototipul individului depresiv. Unul dintre gânditorii moderni, românul Cioran, spunea că  „ratându-ţi viaţa, poţi atinge poezia”.

E foarte frumos exprimat. Înseamnă că poţi găsi, indiferent de nefericiri, motive de înseninare. Tragedia clasică a cuplului, uzura, oboseala odată constatate, poţi găsi motive ale continuării. Aventura nu este o dramă, poate fi depăşită, relaţia nu este terminată, poţi continua. Este vorba, în final, despre libertate.

Este, după părerea mea, un fel de pa