„Nazdravanul Occidentului” de J. M. Synge, pus in scena la Teatrul Maghiar de Stat „Tamasi Aron” de Laslo Bocsardi este un spectacol asezat. Nu uluieste pe nimeni si nu straluceste pe moment insa are tot ce-i trebuie pentru un spectacol de teatru adevarat care sa te rupa doua ore din cotidian si sa te arunce in alta lume.
Numele lui Laslo Bocsardi se regaseste undeva intre cele ale marilor regizori din tara noastra si este strans legat de ascensiunea ultimilor ani a teatrului din Sfantu Gheorghe. In lumea teatrala din Romania incet, incet, teatrul din Sfantul Gheorghe si-a creat un nume.
Nu a iesit niciodata in evidenta cu ceva spectaculos, nu s-a grabit sa ia fata altor teatre, nu a venit cu productii extravagante, ci a crescut in valoare constant, prin spectacole realizate ca la carte, curat, corect si placute ochiului. Nu sar in ochi dar nici n-au cusur. Spectacole care reusesc exact ceea ce ar trebui sa faca un spectacol de teatru.
Sa faca spectatorul ca atat timp cat se afla in sala sa uite de viata de zi cu zi si sa intre intr-o alta lume, sa se lase prins intr-o poveste cu propriile probeme, bucurii si trairi. „Nazdravanul Occidentului”, prezent in Festivalul International de Teatru de la Sibiu marti seara, este cea mai buna dovada in acest sens.
Un spectacol complet, cu decoruri impresionante si o poveste cu talc. Incepe intr-o stare de tensiune, o „noapte lunga si neagra” intr-un mic han plictisitor de undeva in Irlanda. Se consuma tuica de contrabanda, o adaptare a regizorului a piesei la viata transilvana, si nu se intampla nimic. Pana cand in hanul lui Michael James cineva sparge universul inchis.
Un tanar pe nume Christopher Mahon, care dupa ce sparge capul tatalui sau cu o sapa, crezandu-l mort fuge de pedeapsa si ajunge in han. Aici se trece dintr-o situatie intr-alta, se indragosteste de hangita P
