Zvonurile vehiculate la nivel centralizat, in special prin intermediul televiziunii de stat si al radioului public, au condus la actiuni cu rezultate nedorite, soldate cu morti si raniti, in decembrie 1989. Anchete care au urmat dupa 1990 au indicat ca zvonurile privind teroristii au fost lipsite de orice fundament si motivatia lansarii acestora ar fi avut ca scop probabil legitimarea unor actiuni ale celor care preluasera puterea. Diverse persoane, militari sau civili, actionand izolat sau in grup, au declansat, incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, actiuni de scotocire pe terasele superioare ale blocurilor, in subsoluri, dar si alte incaperi izolate ale unor imobile. Actiunile erau motivate in scopul depistarii eventualilor tragatori sau a angajatilor Departamentului Securitatii Statului, care se ascundeau din diverse motive. Pentru o anumita perioada de timp, cel putin cateva saptamani de la fuga si apoi executarea lui Ceausescu, actiunile au creditat, intr-o anumita masura, zvonurile care erau vehiculate cu privire la existenta asa-zisilor teroristi, forte fidele ale regimului dictatorial. Scotocirile au avut ca rezultat instaurarea unei stari de confuzie, atat in randul populatiei civile, dar si al formatiunilor militare dispuse in interiorul sau in preajma diverselor obiective socio-economice. Ascultand de "sfaturile" celor care se perindau prin fata camerelor de luat vederi de la televiziune, locatarii imobilelor isi faceau datoria de cetateni si ofereau anumite informatii, mai mult sau mai putin reale, despre eventuale locuri de tragere. Sechestrati la subsolul Institutului "Carpati" Institutul de Proiectari "Carpati", 22 decembrie 1989. Din dispozitia conducerii de la acea vreme a institutului, subinginerul Nicolae-Adrian Gheorghiu a fost desemnat ca ofiter de serviciu. In imobil se mai afla, ca de obicei, si paznicul Vergil Grigore. In