Mai toti artistii romani, pictori, sculptori sau graficieni, au parte de o raspandire, poate chiar risipire a operei pe piata. O risipire care naste concurenta intre comercianti, dar aduce si invidii, creeaza o bursa a falsurilor, permite anumite devalorizari sau, dimpotriva, cresteri de cota fabricate.
Numai din listele de pe internet ale caselor de licitatii aflam ca Niculina Dona Delavrancea apare simultan la trei case. La fel si Tia Peltz. Iar lista este mai lunga: Constantin Artachino, Strambulescu, Ion Marinescu Valsan, Salvador Dali (!), Aurel Cojan, Ecaterina Cristescu Delighioz, R. Iosif, Paul Molda, Negreni sunt pe mai multe simeze in aceeasi luna. Plus alte lucrari in mai multe galerii sau magazine de antichitati. Asa ca, pentru un cumparator, este de multe ori delicat, poate chiar periculos, sa aleaga: care lucrare a artistului preferat sa o cumpere si la care licitatie sa participe de fapt?
Cazul lui Gh. N. Vanatoru este, in acest moment, cel mai reprezentativ. Tocmai i s-au licitat doua peisaje in aceeasi zi: Peisaj citadin de iarna (vezi foto) pentru care s-a pornit cu 24.000 lei, si Marina, care s-a adjudecat pentru 3.600 lei. In ambele cazuri este vorba despre picturi in ulei, pe carton, de dimensiuni apropiate (50x58, 34x50). De unde o asa mare diferenta de pret? Ce spune asta despre cota acestui artist?
Intrebarea devine si mai intemeiata daca adaugam pe lista vanzarilor recente si Cana cu pensule si flori (50 x62 cm), o tema foarte bine apreciata in opera lui Vanatoru, pentru care s-au platit 14.300 lei (pret de pornire: 11.500 lei).
Ei bine, depinde de cine vrea raspunsuri pentru aceste intrebari... Daca un colectionar intra in licitatie fara prea multe calcule, ci doar cu dorinta de a cumpara o lucrare "pentru ca ii place foarte mult", atunci se va supune cursului licitatiei, va accepta contraofertele si va supralicita.
