ÎN STAŢIE. După o zi întreagă la volan, la sfârşitul programului, conducătorii RATB au parte de o călătorie, până acasă, fără bilet. Sursa: Vlad Stănescu
Aproape de miezul nopţii, la poarta autobazei RATB Titan e forfotă mare. După ce au plimbat o zi întreagă călătorii dintr-o staţie în alta pe străzile Capitalei, autobuzele se retrag unul câte unul la garaj. Niciun şofer nu pleacă până nu îşi execută „fluxul”. Se fac verificările tehnice, se şterge praful, şi toate maşinile trec prin jetul de apă de la spălătorie.
Augustin Bulf, unul dintre şefii de autobază, spune că până când intră maşina la garaj, oricât de târziu ar fi, trebuie să se respecte cu sfinţenie toate operaţiile pentru că „fiecare şofer are autobuzul, frâna şi volanul, dar restu’ e răspundere curată”. Cu un pahar de cafea în mână, Radu Dumitru stă la poarta autobazei, priveşte cum intră maşinile la garaj şi îşi aşază tacticos cravata. Imediat după ce şoferii scot cheia din contact, nea Radu intră la serviciu, la traseu.
Atenţie, se îmbarcă personalul de bord!
La cinci minute trecute fix de miezul nopţii, nea Radu are deja ştampilată foaia de parcurs pentru autobuzul cu indicativul 855 şi îi dă cheie „Cursei Speciale”. În staţie îl aşteaptă colegii lui, şoferii. De peste zece ani, în cursa de noapte condusă de şoferul Dumitru „se îmbarcă personalul de bord” din schimbul II, care trebuie dus acasă la oră exactă.
Itinerariul se respectă la sânge, iar în ceea ce priveşte timpul, se mai fac câteodată unele excepţii. „Dacă e nevoie, mai stăm 2-3 minute, că nu moare nimeni dacă aşteaptă un pic”. Cursa pleacă din autobaza Titan şi ţine drumul până la garajele RATB din Ferentari. „Suntem cinci servicii, fiecare cu drumul lui”, explică şoferul Dumitru. Vasile Teacă este unul dintre călătorii fideli. În doi ani, a pierdut autobuzul o singură dată şi a
