1.
"Shake, shake, shake... the other side awakes! (...) / We are, we are, we are the Jugglers of Jusa...!", asta era în mintea lui, cîntecul acela ca o religie, originea a tot. Îl fredona mental, mai mult ca pe-o glumă de care se plictisise, aşa cum mesteci guma prea mult şi ţi se face scîrbă, dar n-o arunci, tocmai pentru a păstra senzaţia de scîrbă.
Se aşeză pe un scaun la bar şi aţinti privirea spre raftul cu băuturi. Nu era sigur dacă să ceară o bere sau un cocktail. Toată viaţa avusese grijă să îşi respecte dorinţele şi acest lucru i se părea extrem de masculin. Acum însă, nu mai era aşa sigur. De cînd primise hîrtia acasă, se simţea aproape ca o femeie, panicat, emoţionat şi, în acelaşi timp, confuz şi deprimat.
"La dracu, la mama dracului cu toate!" îşi repeta în gînd şi aproape că-i venea să plîngă. "Nu fă ca o muiere, nu, stai liniştit şi gîndeşte", se îmbărbătă singur. Comandă un pahar de whisky cu gheaţă şi o bere neagră, numai aşa în ciuda tuturor problemelor. Cumva merita chiar mai mult, însă problema nu avea să se rezolve aşa. Trebuia să se gîndească, să analizeze profund situaţia în care se afla şi decizia urma să apară curînd.
Termină de băut şi îşi puse palmele grele, acoperite cu piele uscată, crăpată pe alocuri, pe capul lui mare, acoperit cu păr încă negru. Pe la tîmple-i străluceau cîteva fire albe, "cocori albi ai unei noi primăveri", cum le spusese maică-sa, dar nu era încă bătrîn, îl mai despărţeau 24 luni de o vîrstă rotundă.
"Încă unul!", îi ordonă barmanului, scurt şi tăios ca un cowboy care are chef de scandal. Îşi roti privirea prin bar, dornic să vadă privirile altor oameni, dar nu se propti în vreuna. Toţi îşi vedeau de ale lor, posaci şi abătuţi ca o gloată de soldaţi dintr-un război pierdut.
"Încă una, ce să fie?" îl întrebă destul de politicos barmanul, dar pe un ton care nu-i conveni. Şi-ar
