Pe când intram în UE, mai mulți francezi au venit la Timișoara ca să prezinte într-o lumină pozitivă noua țară care se alătura blocului occidental. Presa străină vorbea despre ”a doua revoluție de la Timișoara” , boom economic și dezvoltare galopantă pe un trend pozitiv aproape de neexplicat în contrast cu satele încă fără canalizare din țară sau cu spitalele ruginite. Francezii erau doar unii dintre străinii care își găseau inspirația aici, în orașul ulterior catalogat cu cinci stele. Mă uit în urmă și tind să cred că ne înșelam cu toții, ca proștii.

Acum visăm de o zi metrou în Timișoara. Asta în timp ce primarul care se încăpățânează la comunicări de presă zilnice a stabilit că nu dă interviuri ca să nu fie cumva incomodat. A devenit comunicatorul numărul 1. De la el am aflat că strada Văcărescu care a intrat teoretic de pe 1 iunie în șantier va costa dublu față de cât a costat cealaltă parte a ei reabilitată în primăvara anului trecut. De ce un tronson mai scurt cu exact aceleași reabilitări de țevi, conducte de utilități și cu fix aceeași amenajare peisagistică poate să coste dublu de la un an la altul – asta nu explică nici onorabilul edil și nici consilierii lui. Nu putem înțelege decât că prețul mare e justificat prin mâna de ajutor care trebuia întinsă sponsorului consacrat al campaniei electorale și care, insolvent, a câștigat licitația sub altă pălărie la fel de galbenă. Aleluia! Doamne ajută că ne conduc oameni de cuvânt!

Personal, nu mă mai miră nimic. Nu mă mai miră că adulți alienați care vor să conducă viețile copiilor care au atins deja vârsta la care au și carte de identitate, și drept de vot le impun ”că așa e bine și frumos” certificate de castitate și angajamente luate în fața comunității religioase. E doar încă un ”tablou” suprarealist care se întâmplă în Timișoara de azi. Vom reveni cu detalii.

Pe când intram în UE, mai mu