* La ora la care am inceput sa scriem astea, micul ecran, indiferent de postul de stiri, arata ca un camp de lupta, dupa batalie, cand se numara mortii si se aduna ranitii. Un camp presarat de gropi (nu de obuz, ci in buget), un camp rascolit, pe care nu va mai creste nimic, multa vreme, cu exceptia balariilor. Un camp de pe care, peste ani si ani, romanii vor recolta doar proiectile neexplodate, resturi pline de rugina si ciolane. Doar pe frontul de vest, in timpul Primului Razboi Mondial, a luptei surde in transee, se mai intampla sa moara zeci de mii, din ambele tabere, pentru cativa metri patrati de teren, recuceriti in zilele urmatoare. Cam asa ceva s-a intamplat si cu referendumul: a fost o confruntare de forte, o risipa de bani si energii, o incrincenare din care toti au iesit sifonati. Ca pe frontul de vest, si aici supravietuitorii se vor intoarce in transeele lor si se vor bombarda reciproc, se vor pandi reciproc prin catarea armei si se vor impusca reciproc de fiecare data cand unul dintre combatanti va scoate capul deasupra parapetului. Si, desigur, isi vor trimite gaze, intoxicandu-se reciproc. De mentionat ca, in oricare razboi, cele mai multe victime sunt din randul soldatilor simpli, chemati sub arme, si a populatiei civile, care n-are nici o treaba cu batalia lor. Politicienii, generalii, coloneii, astia stau, de obicei, in adaposturi blindate, unde beau si taraie stegulete pe harti... * Pina la urma, Primul Razboi Mondial s-a incheiat nu printr-o victorie decisiva a Aliatilor si o predare a Germaniei, ci printr-un armistitiu. La ora 11, pe data de 11 a 11-a, 1918, au tacut tunurile, insa doar pentru vreo doua decenii... Ramane de vazut cand au sa reinceapa loviturile sub centura din politica romaneasca; lumea s-a cam saturat, totusi, sa-si risipeasca energia, mai ales pe caldura asta... * Ca sa fie tacamul complet, dupa batalia asta de joc, pe langa