Imaginaţi-vă o şcoală în care nu există profesori. Nu există catedră, bănci şi lecţii. Nu există examene, note, catalog, teme pentru acasă, teze şi competiţie. Nu există repetenţi şi nici programă fixă. O şcoală în care elevii sunt liberi să studieze exact ceea ce îşi doresc, pentru atât timp cât doresc.  O şcoală în care cititul şi scrisul nu sunt obligatorii de la şapte ani, ci copilul este lăsat să se apropie de litere exact atunci când simte el că vrea să citească şi să scrie. O şcoală care pune pe primul loc interesele şi nevoile copilului, nu pe cele ale profesorilor şi ale părinţilor.

Şcoala asta nu e o utopie. Ci este o şcoală din sistemul „free education“ (educaţie liberă), sistem care se aplică cu succes în multe şcoli private din lume.

Şcoala din Piracanga, la fel de tânără şi aflată la început precum comunitatea formată aici, crede în educaţia liberă şi o implementează zi de zi, cu ajutorul Margueritei, profesoara din Ecuador, al Lorenei şi Ivanei, surorile gemene din Uruguay, şi cu contribuţia, mai mică sau mai mare, a tuturor celor care vor să creeze materiale pentru şcoală, vor să citească poveşti copiilor sau să pună în scenă, cu ei, piese de teatru.

Şi a venit săptămâna trecută la noi, în Piracanga, Daniela, o fată de 25 de ani, care a studiat de la 4 la 17 ani în şcoala liberă Pestalozzi din Ecuador. Ne-a povestit multe, multe despre tot ce a învăţat la şcoală. Şi cuvintele cele mai potrivite care să descrie amintirea pe care o are despre toţi anii aceia sunt „libertate, iubire şi respect“. Valori pe care le duce cu ea, în ea, în toată viaţa ei şi în tot ceea ce face şi ce este zi de zi, în tot ceea ce oferă Lumii, dintr-o inimă de fost copil care nu a acumulat frustrări şi frici pe băncile şcolii.