Foto: KURT HIELSCHER – RUMÄNIEN, LANDSCHAFT – BAUTEN – VOLKSLEBEN, F. A. Brockhaus, Leipzig, 1938 A venit şi joia Înălţării Domnului la Cer, ultima zi în care se mai înroşesc ouă, încheind astfel ciclul sărbătorilor pascale. Oamenii se salută cu „Hristos s-a Înălţat!/ Adevărat s-a Înălţat!”.
Biblia spune că Mântuitorul i-a chemat pe cei 12 apostoli pe Muntele Măslinilor, a mâncat alături de ei, le-a dat cele din urmă învăţături, i-a binecuvântat şi i-a trimis în lume să predice cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, Iisus s-a ridicat dintre apostoli şi s-a înălţat la cer. Înălţarea este unul din cele 12 mari Praznice Împărăteşti ale Bisericii noastre şi are loc la 40 de zile de la Înviere.
Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, odată cu marele praznic al Înălţării Domnului are loc şi pomenirea eroilor neamului. Nu întâmplător, această sărbătoare are loc la 40 de zile de la Învierea Mântuitorului, prăznuindu-se în fiecare an într-o zi de joi. Cu multiple semnificaţii simbolice legate de cele ale pătratului şi ale crucii, cifra 4 este des întâlnită: ea reprezintă cele patru Evanghelii, patru colţuri ale lumii, patru anotimpuri, patru faze ale lunii, patru stâlpi ai universului, cele patru vânturi… Numărul 40 este numărul aşteptării, al pregătirii, al încercării şi al pedepsei: David a domnit 40 de ani, la fel şi Solomon; legământul lui Noe urmează după 40 de zile de potop; Moise a fost chemat la Dumnezeu când a împlinit 40 de ani şi rămâne 40 de zile pe Muntele Sinai; Iisus predică 40 de luni, evreii necredincioşi primesc pedeapsa de a rătăci 40 de ani în pustie, Iisus este dus la Templu după 40 de zile de la Naştere, Învie din morţi după 40 de ore şi se Înalţă la Cer după 40 de zile. Tot 40 de zile se crede că rămâne sufletul mortului pe pământ înainte de marea trecere. Se crede că cine moare de Înălţare ajunge în Rai.
