Unul dintre vechile nume ale Ceylonului a fost Serendep. Intr-o piesa din 1759 Horace Walpole imagineaza venirea regilor magi dinspre aceasta insula, urmind hazardul stelelor si a dat ca nume fructificarii unei sanse „serendipity“. Cum stie sa transforme in act de integrare europeana, prin programele institutiilor sale culturale, o capitala de 280000 de locuitori, ne invata antica Emona, astazi Ljubljana.
Pina la sfirsitul lui septembrie, timp de patru luni, orasul de pe riul Ljubljanica a gazduit Bienala de arta contemporana, Manifesta-3 si expozitia 2000+Arteast Collection, ca dialog al artei din estul Europei cu „clasicii“ artei contemporane. O data cu octombrie s-a ridicat la orizont alta „stea“: Bienala internationala de Design Industrial, a 17-a editie. Am remarcat creatia de sticlarie a carei „taietura“ slovena este deja o marca, mobilierul de copii si echipamentele modulare de bucatarie, caci nivelul de trai si protectia sociala au in Slovenia cotele cele mai ridicate din centrul si estul Europei, apoi designul de biciclete, caci in oras au aparut departajarile cu asfalt mai abraziv pentru pistele velo.
Intre doua afise ale sectiunilor de design, cu larga participare nipona, am gasit insa o Harta a Paradisului pe care am „traversat-o“ intr-o sala boltita medieval, dar cu zidurile si pardoseala dezafectate. Eram in incinta cetatii cu temelii din secolul al XII-lea de pe acropola capitalei slovene, in plin proiect „serendipity“. „Sansele“ acestui proiect sint oferite de Ministerul Culturii si Muzeul de Arta Moderna pentru zece personalitati internationale care exceleaza in interactiunea artelor, fiind invitate sa traduca in propria sensibilitate atmosfera si geniul unui oras. Primul oaspete este Peter Greenaway, pictor ca formatie dar „arhitect“-„desenator“-„caligraf“-„bucatar“ si inca altele, in capodoperele sale cinematografice. Greenaway a