•Unii bolnavi internati la Neurochirurgie traiesc clipe de groaza pe durata spitalizarii, si asta din cauza infirmierelor •"Nu am suportat sonda, dar nici o infirmiera nu venea sa-mi puna bazinetul" •Pentru un strop de apa, pacientii cersesc mila colegilor de salon •Dr. Florin Gramada sustine ca bolnavii au dreptate, dar infirmierele sunt foarte putine
Pentru multi, o internare la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi este un adevarat cosmar, si asta nu din cauza bolii de care sufera. Prin prisma patologiei specifice spitalului, aici sunt internate persoane cu fracturi de coloana cervicala, dorsala, tumori cerebrale, traumatisme craniene si hematoame. Din aceste motive, cei mai multi bolnavi sunt imobilizati la pat. Acolo unde exista posibilitati, de ingrijirea celui operat se ocupa unul dintre membrii familiei. Vai si amar de cel ce nu are un insotitor care sa ii umezeasca macar buzele dupa operatie!
Zile de cosmar
Gheorghe A., domiciliat intr-un judet invecinat, a ajuns la Spitalul de Neurochirurgie dupa ce a cazut de pe un pod. Bolnavul a necesitat o interventie neurochirurgicala la cap, dupa care a fost transferat intr-unul din saloanele Clinicii de Neurochirurgie. Fiind din alt judet si fara posibilitati financiare, nici unul dintre membrii familiei nu a avut cu ce plati taxa de insotitor pentru a-l ingriji. Timp de trei zile, Gheorghe A. nu s-a putut ridica din pat. Aceste zile au fost un adevarat cosmar pentru bolnav. "Ma tineam cu mainile de pereti pentru a merge la baie. Nu am suportat sonda, dar nici o infirmiera nu venea sa-mi puna bazinetul. De aceea, trebuia sa fac eforturi mari pentru a merge la WC. Timp de trei zile, am strigat dupa o gura de apa si nimeni nu mi-a dat. Sunt operat la cap si nu puteam merge singur pentru a lua o cana cu apa de la chiuveta. Din pacate, nu am avut nici un ban pentru a-i pune inf
