Wolfram von Bodecker şi Alexander Neander au studiat împreună la şcoala lui Marcel Marceau, iar după absolvire, vreme de un deceniu, l-au însoţit pe maestru prin lume. Apoi au fondat, la Berlin, Compania Bodecker&Neander, inovînd arta pantomimei, amprentînd-o cu propriul stil. Au ajuns pentru prima dată în România ca invitaţi la cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii şi Tineret (FITCT) de la Iaşi (4-9 octombrie), cu spectacolul Silence!, best of-ul manifestării. Sînteţi mimi recunoscuţi internaţional, ce v-a atras la această străveche artă a tăcerii? A fost, poate, şi faptul că adesea cuvintele sînt înşelătoare? Wolfram von Bodecker: A fost mai degrabă faptul că adesea cuvintele explică prea mult şi nu mai lasă loc fanteziei. Pantomima realizează imagini producînd, în acelaşi timp, emoţii şi senzaţii vizuale în interioritatea spectatorului. De foarte tineri, atît eu, cît şi Alexander am fost fascinaţi de universul filmelor mute, de artele vizuale şi, fireşte, de muzică. Arta pantomimei este extrem de apropiată de arta muzicii, între ele nu există practic graniţe. Sînteţi discipolii lui Marcel Marceau, aţi studiat la şcoala lui pariziană, aţi activat ca membri ai companiei sale, apoi v-aţi creat propria companie. Care au fost elementele deprinse de la maestru care v-au marcat cariera? Alexander Neander: Cu Marcel Marceau, am învăţat cum să umpli o scenă goală fără ajutorul cuvintelor, doar cu mişcare, respiraţie şi emoţie, cu momente tragice şi comice. Marceau m-a învăţat cum să simt publicul, să joc în teatre mari şi să transmit stările afective pînă în ultimul rînd al sălii. Tot el ne-a dat cheia pentru o încăpere în interiorul nostru, numai a noastră, unde să punem în operă propriile idei despre teatru. Am învăţat cît de umană este arta pantomimei, arta lui, care, pentru mai bine de 60 de ani, a reuşit să unească oamenii din