Imaginati-va, deci, surpriza mea cind, intre emisiuni dedicate traditiilor imemoriale, comedii americane cu suflet ras-vazut si ra-suflat, privesc (Unde? La televizor?) Un Conte de Noel in ajunul Craciunului. Martea asta s-a putut vedea Marti, dupa Craciun la Republica. Ce se-ntimpla? Intra si spatiul public intr-o dezmortire conceptuala? Se incearca, totusi, demitizarea universului media? Mai mult, in seara de 24 decembrie, TVR1 programeaza Un conte de Noel, (2008, regia Arnaud Desplechin), in care o familie disfunctionala se uraste de moarte cu ocazia Craciunului. Pentru mine, revederea filmului la postul national a fost o mare supriza si cel mai frumos cadou cinematografic al vacantei. Junon (Catherine Deneuve) e mama clanului Vuillard. Cei trei copii ai sai, Elisabeth, Henri (Mathieu Almaric) si Ivan, isi aduc sotii, odraslele si iubitele in casa parintilor pentru Craciun, confruntindu-se totodata cu singura si cea mai grava situatie din istoria familei: leucemia. Joseph, fratele lor, fiul parintilor, murise la sase ani, fara posibilitatea unui transplant de maduva. Acum, mama Junon este diagnosticata cu aceeasi maladie, urmind ca testele medicale sa arate daca vreunul dintre copii o poate salva. Mediul familiei Vuillard e instarit, educat, intelectual, distractiv, cinic, iconoclast, antireligios, dar sensibil la spirit, constient de toate contradictiile moderne si urmindu-le cursul asumat, liber in drama si/sau comedie. Recunosc, la prima vizionare in cinematograf, m-a atras ludicul extrem al regiei. Desplechin demonstreaza ca ideea de coeziune stilistica e mult mai nuantata decit se crede in general. Daca incepe fix, nu continua fix, acelasi lucru fiind valabil si pentru filmarile din mina sau de orice alta natura. Autorul povestii de Craciun are un arsenal regizoral de colectie; imprumuta coloana sonora din filme noir sau fantasy; fade-in-uri in imagine din ex