Boboteaza, care celebrează, pe 6 ianuarie, botezul lui Iisus, marchează, alături de ziua Sfântului Ioan (7 ianuarie), încheierea sărbătorilor de iarnă şi, totodată, a celor dedicate naşterii lui Hristos. Sărbătoarea, care marchează Botezul Domnului, se mai numeşte Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu şi a Mântuitorului în lume, informează Mediafax.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, local, se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an. O pondere deosebită o deţin şi ritualurile şi practicile magice de profilaxie şi purificare. Ritualurile creştine şi precreştine sunt menite să alunge spiritele rele şi să sfinţească apa: agheasma, umblatul preoţilor cu botezul şi scufundarea crucii în apă, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor şi uşilor. De asemenea, printre alimentele specifice Bobotezei se numără piftia şi grâul fiert. Cuvântul "agheasmă" vine din grecescul "aghios" şi înseamnă sfinţire. La români, prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei. "Agheasma mare" se săvârşeşte de Bobotează, spre deosebire de "Sfinţirea cea mică" a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, oricând cer credincioşii. "Agheasma mare" se face atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cât şi în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, când se sfinţeşte apa pe care o iau creştinii la casele lor pentru tot anul. Se spune că apa sfinţită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspătă, curată şi plăcută la gust, de parcă ar fi scoasă de curând din izvor.

Astfel, Biserica Ortodoxă Română îi sfătuieşte pe credincioşi să păstreze agheasma într-un vas curat şi la loc de cinste şi să guste din ea pe nemâncate şi cu m