O nouă „revelaţie” prim-ministerială. O nouă declaraţie ireponsabilă. „Eu cred că preşedintele României a vândut interesele României când a negociat deficitul şi când a negociat fondurile europene”, a declarat Victor Ponta, în şedinţa de guvern de săptămâna trecută, referindu-se la negocierile purtate de Traian Băsescu, la Bruxelles, pe tema bugetului UE, când a fost acceptat Tratatul Fiscal al UE. Ai fi înclinat să spui, în primul moment, că e una din gogoriţele premierului.

Declaraţia făcută de dl Ponta acum, când se vede pus faţă în faţă cu un buget-pacoste pentru 2014, nu are scuza disperării. Lansată nu în calitate de băiat de cartier, nici de primar organizator de vanghelioane, ci de reprezentant al celei de-a doua Puteri în stat, trebuia însoțită de argumente pertinente. Pentru că e o acuzaţie extrem de gravă care, dacă ar fi reală, ar implica punerea sub acuzare a preşedintelui, suspendarea acestuia şi, eventual, condamnarea şi demiterea lui de drept. Vânzarea intereselor României este sinonimă cu trădarea. Această faptă – pedepsită de Codul Penal cu detenţia pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani – presupune intrarea celui acuzat în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, pentru a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării, de înlesnire a ocupaţiei militare străine, de subminare economică sau politică a statului, de aservire faţă de o putere străină sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului. Deci, unde e invocatul act de trădare? În faptul că preşedintele nu a reuşit să atragă mai mulţi bani europeni – poate, în accepţiunea d-lui Ponta, măcar 55% din întreg bugetul UE?

E, totuşi, năucitoare iresponsabilitatea cu care Victor Pon