De la un total de 4,2 milioane de dolari în 2009, livrările externe de masă lemnoasă neprelucrată au ajuns la 13,6 milioane de dolari în 2010 şi continuă să crească accelerat. Forestierii şi producătorii de mobilă au avertizat autorităţile că exporturile româneşti de buşteni lasă industria autohtonă fără materie primă. N-au primit niciun răspuns.
În urmă cu aproape zece ani, România a adoptat o strategie care interzicea exporturile de materii prime şi materiale cu grad redus sau zero de prelucrare, în special de buşteni, tocmai pentru ca valoarea adăugată să se obţină în ţară, prin prelucrare, şi nu în alte părţi. Ei bine, în ultimii doi ani, această strategie pare să fi fost uitată, pentru că exporturile de buşteni au avansat exponenţial fără ca vreo autoritate să ia măsuri.
Chiar şi acum, când principalele asociaţii patronale din industria lemnului trag un semnal de alarmă, autorităţile ridică din umeri. Concret, este vorba despre o triplare a exporturilor de buşteni neprelucraţi, de la o valoare de 4,2 milioane de dolari în 2009 la 13,6 milioane de dolari în 2010, semnalată într-o scrisoare comună a Asociaţiei Forestierilor (ASFOR) şi Asociaţiei Producătorilor de Mobilă (APMR).
Containerele pleacă spre China
Explicaţia industriaşilor din sectorul lemnului privind exodul accelerat al buştenilor este următoarea: China are un lanţ de fabrici de mobilă desfăşurat în apropierea graniţelor comune cu Federaţia Rusă şi Kazahstan, iar materia primă venea în special din Rusia şi din Ucraina. Ucraina a interzis însă exportul de buşteni, iar Federaţia Rusă îl taxează cu 25%, lăsând fabricile chineze fără obiectul ieftin al muncii.
Firesc, asiaticii s-au reorientat şi au găsit o sursă nesperat de bună: România. Iar românii, cu toată strategia de protejare a propriilor resurse naturale lemnoase şi chiar în situaţia că nu e tocmai în regulă să