Emilian Marcu Cine urmareste, cu atentie, spectacolul, gratuit, ce se desfasoara de dimineata pana seara si de seara pana dimineata, in direct, in politica romaneasca, de tip dambovitean, poate usor sesiza cum alesii nostri, cu o indemanare de prestidigitator, stiu si, chiar reusesc, sa faca din fiecare infrangere o rasunatoare victorie.
Faptul ca la referendum presedintele Traian Basescu a fost reinvestit in functie printr-o majoritate zdrobitoare de alegatorii participanti la vot a facut ca pentru PSD si presedintele sau Mircea Geoana ca acesta sa fie, nici mai mult, nici mai putin decat un exercitiu democratic.
Ca motiunea de cenzura propusa de PD, motiune extrem de neserioasa prin chiar formularea ei; "Tariceanu trebuie sa plece", a cazut cu un succes mai mult decat cel asteptat, nu a fost un motiv de suparare pentru PD si Emil Boc. Cei care au depus aceasta motiune de cenzura vad in aceasta infrangere drept o mare realizare. Dupa cum spun cei din PD si din PLD este chiar o limpezire a apelor. Cui foloseste aceasta limpezire, Dumnezeu stie, ca noua ne vine tare greu sa stim.
Din cand in cand, depinde ce viseaza peste noapte, Emil Boc simte nevoia acuta sa se intoarca, dupa cum spune el, cu fata la popor. In restul timpului nu stim cu ce parte a corpului sta spre popor, dar putem, usor banui. Pentru ca noi, "cei din linia intai", adica temerarii platitori de taxe, impozite, europene, cand este cazul, romanesti cand este nevoie, si nevoi sunt multe, acumulatorii de promisiuni desarte care imediat dupa alegeri se duc pe apa Sambetei, masa de votanti eligibili, un lucru este clar: din aceste exercitii de democratie nimeni dintre actorii care le savarsesc nu pierde. Singurii perdanti, pe termen scurt dar si pe termen lung suntem noi, noi cei care traim din sperante si asteptari, din promisiuni si adesea din iluzii.
Nicicand nu a
