Ploua cu informatii despre presupusul si tot mai evidentul plagiat al premierului Ponta, omul care a proclamat acum cateva saptamani ca va conduce “cel mai cinstit” guvern din istoria Romaniei. Din cate am aflat, se pare ca a mai copiat in volumul sau din 2010 (“Raspunderea in dreptul international umanitar”, aparut la editura Universul Juridic), scris in colaborare cu D. Coman, si dintr-o carte de Grigore Geamanu (1903-1985), profesor la drept, fost secretar general in MAI, apoi secretar al Prezidiului Marii Adunari Nationale si, dupa 1961, al Consiliului de Stat. Titlul cartii lui Geamanu este “Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale” (Ed. Academiei RSR, București, 1977)
Nu trebuie sa fii expert in retorsiune si represalii ca sa vezi ca volumul Coman-Ponta reproduce ad litteram, fara semnele citarii, definitiile lui Geamanu. Activist politic, neindoios, Geamanu a fost totusi un om de carte. Cand defineste, trimite la surse. Ponta nu trimite la nimic. Cand lucrezi pe computer, exista o comanda speciala pentru note, care iti permite sa alegi intre footnotes si endnotes. Dl Ponta a ales sa o ignore cu o jenanta, pagubitoare superbie. O teza doctorala fara note care sa trimita la pagina citarii este ca un avion fara aripi. La fel o carte academica. Neantul isi este siesi suficient.
Probabil ca lucrarea i-a fost recomandata lui Victor Ponta de catre conducatorul sau stiintific, Doktorvater Adrian Nastase, care l-a avut pe Geamanu profesor. A fi parinte doctoral, precum profesorul Nastase in cazul doctorandului Ponta, te obliga la o continua munca de indrumare si la o atenta, scrupuloasa lectura a ceea ce scrie studentul tau. Altminteri, esti asemeni unui parinte care-si neglijeaza ori isi abandoneaza copilul. Ori ca un parinte care a investit mari sperante pe care le vede acum tradate. Volens nolens, rusinea doctorului plagiator se ras
