Ei bine, da. Gala Premiilor Uniter este Oscarul artelor performative romanesti. Da, Premiile Uniter sint un eveniment important, trofeele lui Ion Bitzan sint dorite de oamenii de teatru, fie ca recunosc, fie ca nu. Da, lui Radu Afrim, copilului teribil al ultimilor nostri ani teatrali, lui, (auto)ironicului, i s-a frint glasul pe scena Teatrului National din Bucuresti in clipa in care si-a ridicat premiul pentru regie. Un premiu pentru care, cu tenacitate, a scormonit in constiinta comoda a lumii scenei ani in sir, facindu-si un loc al lui. Dar si un premiu care face onoare celor care l-au acordat, teatrului romanesc, care a dovedit ca talentul si tenacitatea isi gasesc ecoul dincolo de orgoliu si obtuzitate.
- Totul pentru artisti
Dintre uniunile romanesti de creatie, Uniter-ul are cea mai puternica imagine, mai puternica, acum, decit cea a Uniunii Scriitorilor (care domina mediul artistic inainte de 1990). Nici o alta astfel de institutie nu aduna, in momentul ei de gala al fiecarui an, nume de greutatea celor care sustin Uniter-ul, de greutatea regelui Simeon al Bulgariei, de pilda, venit anul acesta sa ia parte la evenimentul Premiilor Uniter. E o organizatie dinamica, deschisa, cu identitate „corporatista“ bine conturata. E o prima etapa, cea a constructiei institutionale. Etapa urmatoare ar trebui sa fie una a mecenatului (a fost un cuvint des invocat luni, la cea de-a XIV-a editie a Galei Premiilor Uniter, in conditiile in care uniunea si-a pierdut sediul initial si inca nu se stie unde se va muta), a mecenatului de imagine, orientat catre artistii de teatru ca individualitati. E mare pacat ca acea campanie de promovare a Galei pe care-o face anual TVR nu acorda deloc atentie nominalizatilor insisi, imaginii si creatiei lor, ar stirni, probabil, mai mult interes decit reluarea unor momente din editiile trecute ale Premiilor Uniter.
@N