În timp ce tradiţiile şi obiceiurile se pierd în multe dintre satele doljene, în Salcia mai există un meșteșug transmis din generaţie în generaţie, care aminteşte de modul oltenilor de a-şi cinsti morţii - confecționarea și pictarea crucilor de lemn

Paul Balaci are 69 de ani și este meșter crucer în Salcia, comuna Argetoaia. Meșteșugul acesta l-a învățat de la tatăl sau, încă de mic.

„Şi tata, și bunicul au făcut asta. De când mă știu am lucrat în ăşchii și picturi, dar am avut și frați care nu au făcut niciodată nici una. Eu, prima dată, am făcut un pristolnic (pristolnicele sau pecetarele sunt obiecte asemănătoare unor cruci care se folosesc pentru a imprima pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale) și m-am tăiat“, a spus nea Paul, arătând urma lăsată de cuțit de-a curmezișul mâinii stângi. La momentul respectiv, avea doar opt-nouă ani.

„Tata a zis: mă, nu face nimic, că azi e sărbătoare. Nu mai știu ce sărbătoare era, dar eu nu l-am ascultat, am lucrat, m-am tăiat și a rămas semnul“, a explicat meșterul.

O experienţă de-o viață

Prima cruce a făcut-o mai târziu, când avea vreo zece ani. Era o cruce de mici dimensiuni, dar a făcut-o singur. Și nu s-a mai tăiat. Iar de atunci a tot făcut cruci, una după alta. Le-a pierdut șirul, dar, cu siguranță, au fost câteva sute. „Știţi, troițele astea, cum le zic bătrânii, se pun în cimitire în zona asta, până la Vânju Mare și Cuşmir. Tata făcea câte 100-200 pe an, umbla cu carul până la Vânju Mare, le da și pe datorie. Eu însă nu am făcut chiar așa de multe pentru că am lucrat stâlpi și troițe doar până la 20 de ani. Apoi m-am făcut șofer, am plecat în armată și când am venit m-am dus iar la lucru, ca şofer“, a spus Paul Balaci. Meșteșugul ăsta nu se uită însă cu una, cu două. Astfel, după vreo 30 de ani de șoferie, când a ieșit la pensie, nea Paul s-a apucat să meșterească iar stâ