Născut în localitatea Brâncoveni de prin părţile Romanaţiului, Constantin Brâncoveanu a fost ctitor al multor biserici şi mănăstiri asemenea strămoşului după tată, Sfântului Voievod Matei Basarab. "A purtat grijă pentru toţi românii din cele trei principate şi în special pentru românii transilvăneni, aflaţi sub stăpânire habsburgică. Un om de o evlavie şi o moralitate ireproşabile, tată a unsprezece copii, căsătorit cu Maria Doamna, fiica lui Neagoe şi nepoata lui Antonie Vodă din Popeşti, a întrecut pe toţi domnii creştini prin martiriul său, al celor patru feciori ai săi şi al sfetnicului Ianache Văcărescu", spune părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru, paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, lăcaş de cult în care se găseşte mormântul Sfinţilor Martiri Brâncoveni.
Unsul
Dintre toţi nepoţii pe care i-a avut, domnitorul Şerban Vodă Cantacuzino îl iubea cel mai tare pe Constantin Brâncoveanu, iar pe patul de moarte i-a încredinţat pecetea domnească. După moartea acestuia, boierimea şi dregătorii ţării i-au cerut lui Constantin Brâncoveanu să primească domnia Valahiei. "El spunea că este de ajuns ceea ce este şi ceea ce i-a dat Dumnezeu, primind după multe stăruinţe scaunul domnesc, ştiind că este vrerea ţării ca să-i apere credinţa şi să-i asigure liniştea şi pacea. A fost uns domn de către mitropolitul Ţării Româneşti, Teodosie. Primul lucru pe care l-a împlinit a fost să continue tipărirea Bibliei de la Bucureşti, din 1688, monument de limbă românească, pe înţelesul tuturor românilor din toate provinciile ţării. Toată domnia sa de peste 25 de ani a fost vreme de pace, ţara nu a cunoscut război, deşi era înconjurată de trei imperii puternice care o vrăşmăşeau – cel rusesc, cel otoman şi cel habsburgic. În acest răstimp Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu a făcut să înflorească credinţa prin ctitorirea sfintelor lăca
