Sîntem inundaţi de două tipuri de mesaje în legătură cu aderarea la UE. Cel dintîi tip este emoţional, construit pe aşteptarea datei de 1 ianuarie 2007, propagînd cînd speranţe, cînd dezabuzări. Orice frază a vreunui oficial român sau european, a vreunui analist mai mult sau mai puţin competent, e preluată imediat în morişca presei şi livrată ţintit, drept către sufleţelul nostru obosit de-atîta tranziţie: "o să vă integraţi cînd veţi îndeplini condiţiile", ne-au transmis unii parlamentari creştin-democraţi germani şi ne-am pleoştit. "Vă vrem în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 şi nu există motive de îngrijorare privind aderarea României la această dată", a spus lordul Alf Dubs, europarlamentar, şi ne-a revenit inima la loc. Acest dus-întors emoţional se va ostoi numai cînd vom avea aderarea "în mînă". Pînă atunci, presa cea de toate zilele va trăi din alternarea dusului cu întorsul, tot rupînd la petale: aderăm, nu aderăm, ne primeşte, nu ne primeşte, cu clauză, fără clauză... Al doilea tip se vrea mai exact, poartă de colo-colo cifre şi procente, mizează pe cuvinte ca "estimare", "scenariu", "analiză", "studiu", pare să ne livreze concretul măsurat fără greş. Mai ieri, un ziar socotea că, la ritmul actual de "avansare" a autostrăzilor pe pămînt carpatin, la Borş vor ajunge - bucuroşi că au terminat autostrada începută pe vremea lui Adrian Năstase - stră-strănepoţii harnicilor constructori de azi (şi stră-strănepoţii firmei Bechtel, dacă îi va avea). Alte cifre spun că mai avem nevoie de 30 de ani ca să ajungem la media nivelului de trai din UE. De la o vreme, cifrele trec Dunărea: bulgarii (evident!) au salariul minim cu doi euro mai mare ca noi, inflaţia lor e mai mică decît a noastră, ei au adoptat cu n norme europene mai mult decît noi etc. Alte "studii", "analize", "estimări" ne anunţă cît la sută din industria laptelui va da faliment, cîte fabrici de mezel