Ghenadi Aighi, de origine ciuvaşă, este considerat a fi unul dintre puţinii inovatori ai liricii contemporane ruse. Aparţinînd, ca vîrstă, generaţiei lui Voznesenschi, poezia lui Aighi, mult timp ignorată, pe nedrept, de critica literară, a revenit în actualitate în anii 1988-1989, în perioada perestroicăi. Ea s-a impus repede, mai ales în cadrul tinerei generaţii, pentru care Ghenadi Aighi a devenit un model. A urmat o perioadă de receptare neaşteptată, numele său depăşind graniţele ţării. În prezent, opera sa poetică este una dintre cele mai cunoscute atît în Europa, cît şi în Statele Unite. A primit numeroase premii naţionale şi internaţionale. În perioada 18-24 septembrie a.c., Ghenadi Aighi va participa la Festivalul Internaţional al Scriitorilor ce se va desfăşura la Neptun şi Mangalia sub egida USR. (N.D.)
Treizeci şi şase de variaţiuni pe tema cîntecelor populare ciuvaşe şi tătăreşti
Motto: "... terminînd, ei mă priveau
încă pătrunşi de frumuseţea cîntecului"
I
Din fire de aur ţesută ţi-e făptura,
din sclipiri de roşu aprins
- chipul, iar deasupra ta se
revarsă cerul
ca un văl de mătase.
II
Am avut un cal, -
Pe spatele său ai fi putut un culcuş să-ţi faci şi să aţipeşti noaptea.
Dacă turnai pe crupa sa o carafă de apă
şi porneai în galop ea nu se vărsa peste margini.
III
Mama m-a lăsat să plec în ospeţie
pentru ca să mă înclin,
în timpul jocului,
asemenea unui vas de jertfă, atîrnat deasupra focului,
în faţa ochilor voştri.
IV
Acasă la tata
cu foc de aramă luminează tăciunii:
continui să ţes: ca aurul ard broderiile. Nu vreau ca focul unui străin,
