Orice om normal ar trebui să se întrebe: în defavoarea cui au fost fraudate alegerile din Rusia?!
Şi pe meleagurile româneşti, alegerile prezidenţiale din Rusia au făcut să curgă multe vorbe pe apa sâmbetei, care e trăncăneala spusă sau scrisă cu ifose de comentariu. Unele păreri au stat sub semnul antirusismului isteric al unei părţi a intelighenţiei. Altele - cele mai multe - s-au înscris în cohorta de părerisme ale celor înclinaţi să judece realităţile din Marele Imperiu de la Răsărit după criterii valabile în aprecierea realităţilor obişnuite. În seara anunţării rezultatelor, un tip cu maxilare de ONG-ist îşi exprima la TVR dezamăgirea că Rusia întârzie să se apropie de Occident. De la litera mare, cu care debutase fraza, până la punct, cu care se terminase, aserţiunea era o prostie cu fes. Rusia, ţară cu peste 200 de milioane de locuitori, întinsă pe două continente, nu trebuie să se apropie de nimeni altcineva decât de ea însăşi. Aserţiunea suferea însă şi de desconsiderarea câtorva fapte izbitoare:
1) Principalul contracandidat al lui Vladimir Putin a fost comunistul Ghennadi Ziuganov, cu 17 procente finale. Dacă le adăugăm şi pe cele 7, ale lui Jirinovski, vom observa că lui Vladimir Putin nu i s-a opus o forţă credincioasă democraţiei de tip european, ci una naţionalist-comunistă, de tip euro-asiatic. Miliardarul excentric Mihail Prohorov, văzut ca întruchipând Opoziţia de tip democratic, a smuls cu greu doar 8% din procentul final. În aceste condiţii, orice om normal ar trebui să se întrebe: în defavoarea cui au fost fraudate alegerile?! Ar fi fost de preferat o victorie a lui Ghennadi Ziuganov?! Ca să nu mai spunem că însumate, procentajele candidaţilor care au bătut monedă pe Măreţia maicii Rusii, au depăşit 80%.
2) Marea problemă a Rusiei de azi o reprezintă existenţa unui partener sigur de dialog cu Occidentul în rezolvarea chestiu