Temătoare că, din necunoaştere, nu voi reuşi să scriu despre sărbătoarea dragostei, m-am dus la alţii să pun întrebări. Din dorinţa de a nu mă interpune între ei şi acest eveniment, le-am lăsat libertatea de a-mi povesti un singur amănunt, definitoriu în cazul lor, pentru această zi. Am neglijat părerile de genul "Beah, ce e kitsch-ul ăsta, pleacă de aici" şi am trecut sub tăcere "marile iubiri" manifestate şi re-manifestate cu această ocazie. Le-am lăsat pe cele care urmează, din care a răsărit o zi de Sf. Valentin mai şuie, dar nu mai puţin veridică.
Aşteptări Îşi aminteşte că s-a trezit de Sfîntul Valentin puţin buimacă, puţin romanţioasă şi cu o durere ascuţită în mîna dreaptă. De fapt nu atît romanţioasă cît vag deprimată, nemulţumită de sine, însingurată, şi, pentru că ştia că este Ziua Îndrăgostiţilor, aşteptînd ceva exterior care să-i schimbe starea: o scrisoare, flori pe pragul uşii, ceva. Fără a avea vreun motiv să o facă. Înfruntînd aerul de afară şi o abia simţită durere de cap, a ieşit pe stradă în căutare de magazine cu cafea şi cu fulgi de porumb. Cînd s-a întors acasă i-a apărut pe scară, ca o promisiune, cutia poştală. A privit prin găurile minuscule şi a văzut acolo un plic. Simţind o încîntare fără margini, a deschis-o cu teamă de dezamăgire şi curiozitate. Nimeni nu-i mai scrisese de 4 ani de zile. Şi nimeni nu-i scrisese nici atunci. Era obişnuita factură la telefon, şi-a dat ea seama, şi, ţinînd-o în mînă, a simţit cum o cuprinde o bună dispoziţie irezistibilă.
Cadouri I-a luat prietenului ei cadou, înainte de Sfîntul Valentin o cană cu ochi, nas şi cu o gură foarte zîmbăreaţă.
Îmi aduc aminte că şi eu am o cană cu ochi, nas, gură, cu un zîmbet cam amar, iar detaliul acesta mi se pare irelevant şi trec mai departe. El i-a spus că mai avea una, i-a mulţumit şi s-a oferit să-i dăruiască cerceii pe care şi-i cumpărase deja.