Mi-am luat card RATB pe care mi-am pus pe el ambele abonamente, de metrou si de autobuz. Dupa o saptamana, validarea se facea cu oarecare greutate. Cardul trebuia frecat cu forta de cititorul de card, dar in final agregatul generos ma lasa sa trec. (Corul: Doamneee, cata generozitateeee….). Ieri dupa amiaza insa, la metrou la Universitate, oricat am frecat cardul de agregat, tot degeaba. Cu plasticul in mana merg la casa. Acolo dau peste Politetea si Bunul Simt in persoana. Femeia imi spune sec ca e problema mea ca nu merge cardul, ca nu ea mi-a emis cardul defect ci “aia de la suprafata”. Vreau sa trec? Sa fac bine sa imi cumpar cartela! De unde sa stiu eu ca aveti pe card ce spuneti?, zice Politetea. Daca aveti altceva pe card? Ma uit la ea, ii spun in gluma ca mai am doua kilograme de banane pe card, dar ca renunt la ele. Femeia se uita usor mirata la mine. (Corul: Doamneee, ce privire aveaaaaa….), scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Doamna, zic eu redevenind serios, sunt cu atat mai putin vinovat ca mi s-a dat un card defect. Geaba. Femeia imi inchide pur si simplu ferestruica in nas. Cumpar pana la urma o cartela, apoi un card de autobuz de doua calatorii, si-mi zic ca asta e, o sa schimb maine cardul cu unul care sa functioneze.
(Corul: Doamneee, ce seara plina de aventuri….)
Dimineata, la ghiseul RATB, ii explic doamnei (alta desigur) ce si cum. Doamna imi spune sec ca nu e vina ei, dar ca asta e viata, pot sa arunc cardul si sa-mi fac unul nou ca astuia i s-a demagnetizat cipul. Si ca sa ma convinga, imi arata cu degetul un punct pe card si zice luminata la fata: ”Vedeti? E demagnetizat!”. Ma uitam la plastic si-mi ziceam ce bine e sa ai puteri sa vezi cu ochiul liber ce e demagnetizat in lumea asta si ce nu. Ii spun doamnei ca nu mi se pare normal sa arunct un card pe care bagasem aproape 100 de lei numai din vina RATB. Tipa e m
