Cu mici excepţii, bune mai mult sǎ alimenteze rubricile de ştiri diverse, rezultatele alegerilor locale au confirmat, în linii mari, cifrele referitoare la partidele parlamentare pe care le cunoşteam din sondajele de opinie: USL întruneşte în jur de 50% din voturi (mǎ refer la votul politic, cel înregistrat pentru consiliile judeţene), PDL, în jur de 18-20% (mai greu de cuantificat, cǎci în unele judeţe a candidat sub sigle de împrumut), UDMR a rǎmas în zona celor 6 procente cu care ne obişnuise, aparent nestânjenit de cele douǎ partide maghiare concurente, iar UNPR rǎmâne un partid-fantomǎ.
Dacǎ însǎ privim lucrurile prin prisma dictonului "Capitala dǎ tonul", atunci lucrurile se schimbǎ. Aici, USL a înregistrat un scor de 56%, iar PDL - sub 16%, deşi sondajele indicau cǎ PDL ar sta mai bine în Bucureşti decât în restul ţǎrii.
Tot în Bucureşti am înregistrat apariţia a douǎ forţe noi pe scena politicǎ. Pe de o parte, Partidul Poporului - Dan Diaconescu, depǎşind 10%, confirmǎ faptul cǎ va fi un actor important la scrutinul din toamnǎ. Candidatul independent Nicuşor Dan pentru funcţia de primar general a obţinut în jur de 8,5%, adicǎ în jur de 70.000 de voturi - mai multe decât i-au fost suficiente, de exemplu, lui Emil Boc pentru a recâştiga primǎria Clujului. Semnificaţiile celor douǎ performanţe sunt diferite.
În ianuarie, scriam cǎ prezenţa în Piaţa Universitǎţii îngheţatǎ a câtorva mii de oameni anunţa hotǎrârea unui segment al populaţiei de a scǎpa de actuala clasǎ politicǎ. Problema era gǎsirea alternativei. Imaginam douǎ posibile scenarii: unul ar fi fost orientarea electoratului spre forţe politice extremist-populiste, lipsite de soluţii dar generoase în promisiuni, fenomen înregistrat adesea în istorie în şi dupǎ perioadele de crizǎ. Aceasta e varianta (pseudo)alternativei Dan Diaconescu. Am zis "pseudo" pentru cǎ un asemenea partid poat