Unii observatori ai scenei politice romanesti au sperat ca schimbarile din PSD care l-au adus in fruntea partidului pe d-l Mircea Geoana vor determina o innoire totala a acestei structuri politice incremenite in timp, a programului, a spiritului si nu in ultimul rand a personalitatilor emblematice ale conducerii sale. Numai o astfel de primenire in spirit si oameni ar fi oferit garantia asteptata de toti cei care cred in democratie si in instaurarea ei durabila in Romania ca formatiunea politica intitulatapartid social-democrat corespunde in esenta denumirii asumate. Or, nu mica a fost surprinderea celor care, atenti la evolutia scenei politice romanesti, au constatat ca, departe de a se desprinde de trecutul totalitar al structurilor politice din care descindea - Partidul Comunist Roman si varianta sa travestita, Partidul Democratiei Sociale din Romania -, PSD l-a ales ca figura emblematica de presedinte de onoare pe cel care s-a identificat cu ambele impostaze ale totalitarismului din Romania, cea recunoscut comunista si cea deghizata intr-o varianta "originala" de social-democratie, anume pe d-l Ion Iliescu. Trecutul politic al domnului Ion Iliescu are meritul incontestabil de a fi fost rectiliniu. Comunist din varsta frageda, entuziast al invataturilor lui V.I. Lenin si I.V. Stalin, el s-a identificat timp de patru decenii cu forta opresoare impusa Romaniei de ocupatia sovietica. Fidelitatea sa fata de PCR nu a suferit oscilatii decat atunci cand patronul moscovit si-a manifestat nemultumirea fata de discipolul neascultator ajuns in fruntea partidului in 1965. In calitate de autentic marxist-leninist, el stia ca"dragostea fata de URSS e piatra de incercare a patriotismului si internationalismului proletar"; iar, ca bun patriot, in spiritul acestei definitii originale a patriotismului, a urmat neconditionat "linia dreapta si de neabatut" a partidului patron din Ra