Votul a fost departe de a articula un spatiu politic european. Alegerile europene au fost In mare masura nationale. Dintre cele 25 de state-membre, In nu mai putin de 19 electorii au votat Impotriva propriilor guverne! Doar 6 exceptii - Spania, Grecia, Luxemburg, Irlanda, Slovacia si Olanda - din care primele doua sunt state unde s-a votat recent pentru legislativ, guvernele neavând când sa se erodeze. Transformarea votului european Intr-unul anti-guvernamental a avut efecte dezastruoase pentru câteva partide: social-democratii germani ai lui Schroeder au obtinut doar 21,5% din voturi (cel mai slab scor al SPD din 1953 Incoace), UMP-ul francez a adunat cu 12 procente mai putin decât socialistii (17% fata de 29%), In Cehia social-democratii din CSSD nu au avut decât 8,7% din voturi - fata de 30 de procente ale Partidului democrat-civic etc. Pe ansamblu, stânga a câstigat In 11 din statele UE, In vreme ce dreapta s-a impus In celelalte 14. Numai ca diversitatea stângii si a dreptei complica situatia politica generala.

Marile grupuri politice europene au ramas ce-i drept In mare In pozitiile pe care le ocupau deja: Partidul Popular a obtinut 278 din cele 732 de mandate, socialistii - 199, liberalii - 67, iar ecologistii - 41; restul deputatilor reprezinta diverse forte de stânga, liste nationaliste, suveraniste si euro-sceptice. Imediat dupa scrutin s-au avansat doua ipoteze In privinta formarii majoritatii In Parlamentul de la Strasbourg: In prima ipoteza, nucleul majoritatii ar putea fi format, In iulie, atunci când noul legislativ european se va reuni, de o alianta a popularilor si a liberalilor, In vreme ce In a doua ipoteza, socialistii, liberalii si ecologistii ar putea forma o alianta Impotriva popularilor europeni. Prezenta unor liste suveraniste sau euro-sceptice complica ecuatia reprezentarii si amplifica dificultatea constituirii unei ma