Ca la orice eveniment extrașcolar cu liceeni, sala e plină cu jumătate de oră înaintea începerii, iar afară mai sunt câteva zeci de elevi care n-au mai prins loc. Vineri, 25 octombrie, de la ora 11.00, scriitorii Doina Ruști și Stelian Tănase s-au întâlnit cu elevii mai multor licee pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri și un dialog despre literatură, pasiunea de a scrie și greutățile acestei ocupații și propriile lor cărți. Evenimentul din sala „Diotima” a Casei de Cultură „Mihai Ursachi” a fost moderat de prof. dr. Mariana Purțuc și prof. Caliopia Hodorogea.
Observând că i se face o introducere prea lungă, cu tot felul de premii și distincții, Stelian Tănase a încercat s-o scurteze, glumind: „Trahanache era așa”. Prima întrebare a venit din partea unei eleve care a vrut să știe prin ce trec scriitorii atunci când creează oameni, situații. Doina Ruști a spus că tot ce scrie ține de biografia personală, iar fiecare episod și fiecare personaj din scrierile ei se leagă de o întâmplare trăită cândva „și repovestită în mai multe rânduri, niciodată nu m-am oprit la o singură fațetă a unei istorii pe care am trăit-o; personajele mele fac parte din mine, dar mai mult decât atât fac parte din fațetele unor istorii pe care le-am trăit. Sunt, de fapt, duplicate ale unei situații pe care n-am înțeles-o la un moment dat, pe care am iubit-o, care m-a incitat, care m-a fermecat și m-a făcut să scriu despre ea”.
De cealaltă parte, Stelian Tănase a povestit că nu scrie nimic despre viața sa, doar vorbește despre ea în interviuri, „dar nici atunci nu sunt mereu sincer”, în sensul că preferă să tacă asupra unor lucruri. „Întrucât consider că orice cuvânt împuținează lucrurile, misterul, enigma, și atunci e bine să spui puține cuvinte”, a zis acesta. Acesta a spus că scrie de obicei inspirat din arhive, că e un scriitor de bibliotecă, care se separă de lume și care
