Credincioşii romano-catolici îşi exprimă recunoştinţa faţă de divinitate prin amplasarea de plăcuţe de marmură cu mesaje de mulţumire. Acestea se numesc „devoţiuni“ şi se întâlnesc şi la greco-catoclici. Cei mai populari printre credincioşi sunt Sfântul Anton şi Sfânta Rita.

Modalităţile prin care credincioşii înţeleg să-şi arate mulţumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu diferă de la o religie la alta. Dacă la ortodocşi, enoriaşii fac donaţii către biserică, construiesc troiţe sau plătesc slujbe de pomenire, romano-catolicii din localităţile transilvănene îşi fac publică devoţiunea faţă de sfinţi prin amplasarea de plăcuţe de marmură.

Pe aceste plăcuţe, ei mulţumesc divinităţii, în puţine cuvinte, pentru că i-a ajutat în diferite momente ale vieţii.

Sfântul Anton şi Sfânta Rita, preferaţii credincioşilor

Aceste „plachete de mulţumire“, după cum le numeşte părintele Sover Istvan de la parohia romano-catolică din Zalău, sunt puse de credincioşi ca recunoştinţă pentru că divinitatea, uneori prin intermediul unor sfinţi, le-a rezolvat anumite probleme.

„În general, în biserica noastră cele mai multe plăcuţe sunt depuse în apropierea statuetelor care-i reprezintă pe Sfântul Anton, tămăduitor şi sprijinitor al săracilor, şi pe Sfânta Rita, patroana cauzelor pierdute. Credincioşii mulţumesc astfel sfinţilor pentru că le-au ascultat rugăciunile. De multe ori, pe lângă plăcuţa de marmură, enoriaşii lasă şi o mică donaţie în cutiile amplasate lângă statuete“, explică părintele Sover.

Plăcuţe de mulţumire bilingve

Chiar dacă în parohia părintelui Sover vin doar şapte români de rit romano-catolic, pe pereţii bisericii unde, în momentul de faţă, se ţin doar slujbe în limba maghiară pot fi găsite şi plăcuţe inscripţionate în limba română. „Şi asta pentru că Sfântul Anton sau Sfânta Rita sunt apreciaţi şi de creştinii necat